Hai sa fim oameni!

Se zice ca venim pe pamantul asta cu un scop , dar ca tine de fiecare in parte daca il atingem sau nu. In momentul in care intervine ceva ce nu mai tine de noi, ceva ce ne poate impieda sa ne atingem scopul , oricare ar fi el ne simtim pierduti , dezorientati , lipsiti de tel si cred ca cel mai important lipsiti de noi.

De viata trebuie sa ne bucuram , sa uitam de tot ce are rau in ea si sa traim doar partea buna. Ce facem atunci cand viata ne da peste cap? cand la o varsta destul de frageda ne loveste? Ne ridicam si luptam. Si daca noi nu putem atunci o sa o faca persoanele de langa noi , cele care ne iubesc si ne vor binele.

Asta vreau eu sa fac pentru Ana. Ana e o prietena buna de-a mea care la varsta de numai 26 de ani se confrunta cu o boala care nu o lasa sa isi traiasca viata asa cum ar trebui.

Diagnosticul provizoriu este acela de Limfom Hodgkin ( cancer limfatic ) , insa medicii sunt rezervati avand in vedere neconcordantele din biopsii si probele neconcludente in acest moment.

Ana a suferit deja doua interventii chirurgicale intr-un timp foarte scurt .

Recomandrea doctorilor este de a repeta examenele medicale in Franta, unde medicii de specialitate pot confirma si trata afectiunea Anei.

O sa te rog sa fii om , sa ajuti un suflet , sa te gandesti ca daca ai fi fost tu in situatia ei si ai fi avut nevoie ti-ar fi placut sa ai oameni carora sa le pese si care sa te ajute.

Pentru tine , cel care citesti aceste randuri  si despre care stiu ca poti sa ajuti, cu oricat , fie ca e bacsisul luat intr-o seara la servici , fie ca renunti la un pachet de tigari ca sa salvezi o viata, iti las urmatoarele :

Ana-Maria Cala , domiciliata in Bucuresti , CNP 2821105420045 . Orice suma e binevenita, oricat ar fi ea de mica. Mai jos ai doua conturi deschise la BRD, unul in lei si unul in euro. Fii om si ajuta un suflet .

RO80BRDE441SV44102004410  -  RON
RO14BRDE441SV44102354410  -  EUR

Si iti multumesc anticipat pentru ca stiu ca o sa fie bine.

Ana…te iubim..si suntem cu tine.

Mie una chiar imi place si sustin AdLitteram. ( si e Scanteie chiar daca scrie VeritaSaga )

V-am zis ca nu mai scriu cu puncte?

punct..si…

….habar nu am cu ce sa incep si ce sa scriu…imi fug ideile in cap si totusi parca nimic nu se materializeaza..si nu se pune pe “hartie”…ma gandeam de ce trebuia sa avem un inceput…la orice..de ce sa incepem cu ceva……as incepe cu sfarsitul..as zice ca e un mare Gata..un mare punct…ca sa pot continua apoi spre inceput..de ce mereu inceputurile sunt frumoase..si se termina in puncte? unul mai mic..altul mai mare…puncte..de diferite dimensiuni si culori…sau fara culori..gri..si negre…in non-culori…fara valoare..si fara sens…de ce sa ne puncteze altii inceputul…de ce sa ne puncteze altii sfarsitul?…

…nu inchei propozitiile printr-un singur punct…de ce?pentru ca vreau sa las loc …un loc pt cineva…un loc pt ceva…e bine sa stii ca ai un loc…hai sa-l numim de siguranta…in care poti sa intri in caz de ceva….ar fi bine sa existe acel loc mereu…sa fie acolo….sa nu plece…sa nu ti-l ia nimeni…sa nu aleaga nimeni pt tine…si nici tu sa nu alegi pt altii…

…n-o sa fie niciodata cum vrem..nu mereu…o sa zic ca ne vrem binele…dar cred ca e timpul sa incep sa scriu fara puncte…

si se termina.

intersectii..

….cu totii ajungem la un moment dat intr-o intersectie….dar culmea..nu ne pierdem in intersectiile mari, intortocheata..si cu 10 semafoare…ne pierdem in intersectiile simple…cu 2 semne…STOP..si CedeazaTrecearea. …si suntem atat de obisnuiti sa cotim stanga sau drepata fara probleme…dar ce se intampla in momentul in care peste noapte apare un semn cu Acces Interzis…si ca drumul pe care coteai de obicei si pe care il stii de-o viata , drumul pe care te duceai la destinatie si pe care te intorceai acasa nu mai e…o sa ramai blocat..n-o sa-ti explici de ce…cum ? cand? …dar o sa iti aduci treptat aminte de lucrarile care se efectuat cu cateva luni inainte…de faptul ca un sens s-a inchis de saptamani bune si ca a ramas unul singur..pe care circulai in fiecare zi..dar pe care nu l-ai luat in serios deoarece erai prea obisnuit cu acel lucru incat niciodata nu ti-a trecut prin minte n-o sa mai fie…si la un moment dat totul se leaga…sensul inchis…lucrarile …tot…

…cum sa reactionam cand un lucru sigur…aparent normal…dar cu care erai atat de obisnuit in viata..dispare? o sa fii calm? o sa negi in speranta ca o sa revina? o sa cauti scuze si pretexte ca sa faci sa fie mai bine? asta pentru propria ta liniste sufleteasca…stiind poate ca daca nu ignorai semnele poate ai fi schimbat ceva?…sau o sa te panichezi? o sa fugi? o sa zbieri? o sa incerci sa repari ceva? o sa dai vina pe imprejurimi si intamplari?

…probabil ca daca am stii sa interpretam fiecare gest…sa intelegem fiecare cuvant…sa ne descurcam in fiecare situatie asa cum ar trebui…ar fii…ar fii supraomenesc…deci n-o sa fie…suntem oameni..fiinte cu prea multe defecte..prea mult orbite de valori materiale superficiale ….de orgolii si mandrii prostesti…de cenusa ce ne inconjoara in fiecare zi…

..o sa continuam sa ne ascundem in valori false….vorbe aruncate degeaba…durere si tristete…o sa ramanem fiinte superficiale..conduse de valori superficiale…

limite..

…ma gandeam azi…care ne e limita in anumite lucruri…pana unde suntem dispusi sa impingem? cat suntem dispusi sa induram? cat suntem in stare sa tragem? …s-ar zice ca depinde de om..de limite..de ceea ce ne impunem..de subconstient intr-o anumita masura…de suflet intr-un procent mai mare…si ceea ce ramane de fizic…pana unde sa impingi acel ceva…care vezi ca refuza sa se rostogoleasca in directia in care ai vrea tu..si ca o ia brusc intr-o alta directie..cu-n unghi de 90 de grade..asta in cel mai bun caz…si in acelasi timp in care se schimba directia de mers se schimba orizonturi..si perceptii..si se ajunge la indurat…si cand zic indurat ma refer la ceea ce trebuie sa suporti dupa ce se schimba directia de mers…induri regrete…mustrari de constiinta…cuvinte grele aruncate fara sa fie gandite….regandite apoi pana la epuizare…intr-o incercare fara reusita de a creea scuze si repere dupa care sa te iei pt propria liniste sufleteasca…o liniste care probabil n-o sa o gasesti in ceea ce cauti…si incepi sa tragi..si sa tragi..in speranta ca lucrul care se rostogoleste pe un drum paralel cu al tau o sa isi schimbe din nou directia de mers si totul o sa fie un tot unitar…un intreg..sa fie impermeabil si de nepenetrat..

..sa fie intregul acela …reprezentat pt fiecare dintre noi de o culoare diferita.. de un obiect diferit.. de un sentiment diferit…lucrul care sa ne faca sa impingem..sa induram si sa tragem pana la epuizare?.

…n-o sa primesti rapuns…nu-l mai astepta…din culori vii o sa devina cenusa tot..din cenusa pulbere..din pulbere nimic…

o fi..?

…vorbeam cu un amic azi..despre amintiri..despre perioade din viata..care au trecut…care sunt…si care urmeaza sa vina..dar care o sa treaca la randul lor..prezentul o sa fie trecut…viitorul o sa fie prezent..si toate astea o sa se impleteasca intr-un cerc vicios…tumultuos..care o sa ne duca undeva in neant..acolo ma duc pe mine anumite ganduri in momentul de fata..in vid...de ce? poate pentru ca stau pana tarziu si ma cufund in imagini vii dar totusi moarte..care au trecut..si pe care le-as vrea inapoi..desi stiu ca nu am nici o sansa de reusita…deoarece e un trecut care nu o sa mai aiba niciodata loc in prezentul si viitorul meu…nu direct..o sa aiba un loc indirect..pus in rama tot de mine..rezultat tot din amintiri…si retrait in prezent prin senzatii de deja-vu..

…cand vb despre mine o fac in general la trecut…poate ca trecutul meu marcheaza ceea ce as vrea in viitor..sau lucrul de care ma agat in speranta ca o sa-l aduc inapoi…niste ganduri copilaresti transmise prin stari depresive…stari de ignoranta fata de ce te inconjoara…stari care te fac sa nu mai vezi limpede in prezent…

..dar pana la urma ce e prezentul? e doar viitorul zilei de ieri…si trecutul zilei de maine…prefer sa traiesc in trecutul zilei de maine..poate pt ca nu cred in viitor..sau poate cred…dar prefer sa traiesc cu ceva ce a fost..decat cu ceva ce nu stiu cum o sa fie…sau cum o sa se desfasoare..

…ma gandesc si la prezent..il traiesc…il iau ca atare..il simt si il las sa treaca pe langa mine…o sa iau din el atat cat e necesar…si o sa il modific in asa fel incat sa se transforme in trecutul cu care ma hranesc…si care-mi da speranta pt viitor..

..viitorul…e un loc in care vreau sa ajung…e pictat in culori vi…stridente…intr-un contrast total cu trecutul..pare promitator…desi cu fiecare zi care trece…devine prezent..isi pierde din culoare…se imbiba cu cenusa..si trece usor in trecut….

…nu vreau sa-mi otravesc sulfetul cu trecutul…prefer sa mi-l linistesc cu prezentul si sa-i dau speranta cu viitorul...prefer sa-l pictez in culori vi…chiar daca o sa se stearga..si o sa ramana doar o urma…o sa ramana sufletul  meu..asa cum e el..negru in trecut..cenusiu in prezent…si poate ca un vitraliu in viitor…

Cand n-auzi..

…stiti cum sunt momentele alea cand te faci ca nu ai auzit ceva..din N motive…sau cineva sa face ca nu a auzit…si te prefaci asa in speranta ca lucrurile nu o sa se schimbe..si o sa te minti incontinu ca de fapt e asa cum crezi tu si nu cum ai auzit si de fapt te-ai prefacut ca nu ai auzit doar de dragul de a-ti linisti sufletul cu inca o minciuna pe care nici tu nu o crezi…dar poate prin absurd te vei trezi maine dimineata si totul o sa fie ok…si refuzi sa te mai gandesti sau sa mai aduci subiectul in disctuie..pt ca asa crezi ca tu..ca n-o sa fie…eh kkt!! hai sa va zic eu…nu te mai minti ca o sa fie ok pt ca nu o sa fie..toate lucrurile rele despre care ai impresia ca o sa se intample chiar o sa se intample…tot ce e rau si iti e sortit chiar o sa vina…toate cacaturile pe care le ignori in speranta ca o sa dispara de la sine o sa se intample…daca-s pesimista?? eu?? nu..niciodata..ma intreb ce v-ar face sa credeti asta..

….asa ca nu are nici un rost sa ne prefacem ca nu auzim cate ceva..doar din motive de genu :

1.sigur n-a vrut sa zica asta..ba da!!! exact aia a vrut sa zica..deaia a si zis-o…

2. e nervos/nervoasa…sigur maine n-o sa gandeasca la fel…ba da!!!maine o sa gandeasca exact la fel…doar ca poate nu o sa iti zica…

..motive mai sunt..da nu mai am chef sa scriu…ma cheama piatra din postu anterior…

…peace..

Piatra

…am ajuns la minunta concluzie ca urasc oamenii!! nu-mi plac…as vrea sa nu mai fie oameni..doar animale..animale si pietre…imi plac pietrele…ma gandeam ce misto era daca eram piatra…nu socializam..nu aveam sentimente..stateam o viata in acelasi loc..(asta in cazul in care nu eram mutata in diferite locuri din N motive..) ma batea vantul..ma ploua…eventual inghiteam si ceva caca de caine ..da oricum….oricati caini sau alte animale ale naturii si-ar fi facut nevoile pe mine cred ca tot mai putin era decat cantitatea pe care ti-o ofera viata…ba la voleu…ba in lingurite frumos sculptate in oameni ce pretind ca-ti sunt prieteni…

…da..as vrea sa fiu piatra…da nu orice piatra..una cam cat piatra ce sta pe sufletu meu in momentul de fata…..o sa-i zic bolovan..asa..din politete…nu se supara ca ma cunoaste…e a mea de ceva timp incoace si ne permitem lucruri….

….nu o sa scriu  mai departe ca nu mai am chef…deloc…ma cheama piatra…sa mai discutam…

…peace..

Don’t u trust me? ..

ceva de genu..

Gata…

….da…am terminat si cu sesiunea…:D hip hip huray …am mai incheiat un capitol asa ca pot sa imi vad de celelalte grave probleme cu care imi omor timpul cum ar fi…dormit…dormit..dormit…si..a da..dormit …maine n-o sa fiu in stare sa leg doua cuvinte fiindca ma duc sa chefuiesc deseara…asa ca bucurati-va pentru mine ..:)

…peace…